presar

“- Arata «bate din palme»!
Pret de cateva secunde, Ema se uita pe masuta de lucru, la cele 3 poze care reprezinta diferite actiuni. Intinde mana, nesigura, catre fotografia în care un baietel batea din palme.
- Bravo Ema, acesta este «bate din palme»!

M-am obisnuit sa ajung acasa si sa aud din sufragerie cum fata care este în tura de dupa-masa îi da comenzi Emei.
În octombrie 2006 am început ABA acasa. Am gasit absolvente pe care le-a pregatit coordonatoarea cum sa lucreze. Pre-terapia a fost un moment dureros pentru mine. Eram si eu una dintre terapeute, lucram dupa orele de serviciu, faceam echipa cu un logoped care venea voluntar. Lucram 3 ore, seara. Eram dezamagita ca nu mergea asa cum citeam în carti. Ema plangea si refuza orice premiu. NU reuseam sa fiu atat de ferma, nu reuseam sa o controlez… plangeam ca ma vedeam neputincioasa, mi se intamplasera atatea, intr-un timp atat de scurt. Despartirea de tatal Emei, moartea mamei, moartea tatalui meu, diagnosticul Emei… , credeam ca o sa clachez, imi venea sa urlu, sa fug, voiam sa fie doar un cosmar. Imi doream sa fiu eu autista, sa fie Ema persoana independenta, ceva se rupea in mine si ma vedeam neputincioasa, fetita mea e AUTISTA.

Mii de ore în care Ema a inceput incet sa descopere lumea, inca este departe, inca nu este verbala, inca mai apar anumite gesturi stereotipe pe care încercam sa le scoatem din comportamentul ei, mai sunt probleme la socializarea cu copiii, insa merge la gradinita cu insotitor si este foarte iubita de colegii ei, este protejata, iar doamna educatoare este incantata ca o vede pe Ema progresand. Ema a invatat sa mearga pe bicicleta si a invatat cum sa se joace cu papusa, cum sa construiasca un turn din cuburi si piese lego, a invatat cum sa batacu ciocanelul în bilele de lemn sau in cuie de lemn, a învatat notiunea de «a da», a invatat sa arate culorile, numerele de la 1 la 20, literele alfabetului. Ema îti spune numele la cerere si recunoaste animalele domestice, salbatice, a invatat sa comunice non-verbal, sa-mi arate cu degetul daca doreste ceva, sa ma traga de mana si sa ma duca la baie, sa-mi aduca un iaurtel din frigider si sa-mi «ceara» sa o ajut sa desfaca cutia. În fiecare zi învata sa imite copii si adultii, si cel mai mult ii place sa cante si sa «spuna» - pe limba ei - povestea pe care i-o citesc seara.

Cel mai frumos moment este acela în care imi spune MAMA si ma ia de gat, se lipeste de mine, ma priveste in ochi, imi atinge fata cu palmele si ma pupa. Atunci o vad un copil normal, cald si iubitor… dar ma trezesc si-mi spun ca nu este suficient, ca trebuie sa invete sa devina independenta si sa reuseasca intr-o zi sa mearga la scoala.”

Costuri implicate in terapie:Salariile celor 2 terapeuti: 2000 RON/luna
Salariul coordonatorului de program: 550 RON/luna
Sedintele de logopedie: 400 RON/luna
Achizitionarea de materiale specifice de lucru (cartonase cu imagini, jucarii, fise cu activitati pentru gardinita, carti, recompense: alimente sau jucarii etc.) – aprox. 300 RON/luna
TOTAL = 3250 RON

Donatii se pot face in conturile deschise in Romania la:RAIFFEISEN BANK S.A, Sucursala IALOMITA. Slobozia, b-dul Chimiei, nr 13.

This entry was posted on Friday, October 2nd, 2009 at 9:20 am and is filed under UMANitar. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.