presar

am fost in parc azi…si m-au certat bodygurazii, adevarul e ca nu ai voie sa te dai chiar in toate leaganele…si am intrebam de ce nu ma mai recunosc pt ca eu i-am recunoscut…dar mi-am amintit brusc, ca acum ma recunosc mai mult ospatarii de prin cafenele….cine drq am ajuns?

ma impart intre o mie de lucruri, o mie de oameni, o mie de fapte….si uit uneori sa ma adun…raman uitata pe-alocuri si ma imputinez tot mai des…si uit si cat rau imi fac…

ma transform in praf tot mai des, uneori ma opresc in ochii unor oameni care ajung sa ma urasca, alteori sting ura si focul din sufletele lor…sunt si buna si rea…si blanda si agresiva…si calda si rece…sunt si nu sunt…

uneori ma intorc de una singura in praful din care m-am nascut…alteori ma “ajuta” altii…uneori imi dau foc singura si ma prefac in cenusa…dar de cele mai multe ori renasc exact ca phoenix-ul…

credeam ca singura datorie pe care o mai am este sa mor…dar ce rost au mortile daca sunt curmate de vieti? ce rost au lacrimile daca oricum se vor usca? ce rost au durerile daca oricum se vor uita? ce rost au vorbele grele daca oricum se vor ierta? ce rost am eu daca oricum ma voi intoarce in aceeasi cenusa in care m-am transformat ieri?