presar

Stiu, m-am batut cu pumnii in piept, m-am certat cu toata lumea, cu lacrimile in ochi am mers pana la limita si dincolo de ea…Si am zis k o data ajunsa aici merg si prin foc si tot ca mine fac. Si asa am facut, BUB….Si am facut singura un foc care fie nu mai ardea, fie nu mai avea chef sa arda…Si asa am facut, Bub, in loc sa fiu eu aia care iarta, am ajuns eu sa cer iertare, pt ca voiam sa fie ca la inceput. Ca la inceput, nu stiam k nu mai putea fi….si knd lucrurile bune luau sfarsit, ce faceam, Bub? Ma bucuram ca eu nu mintisem, nu inselasem, nu tradasem vise si asteptari? Cand la final lumea si-a vazut de viata ei ce am zis eu, Bub? Ca nu castiga invingatorul ci cel care a luptat curat? Ma uit in urma de dragul tau, Bub, si vad seri in care ziceam soptit “ce faci, taci?”, ma uit in urma si imi aduc aminte de seri la Orsova knd ma cara in spate, de ziua in care s-a urcat la 3 dimineata in tren si a mers cu mine aiurea sa fiu langa Mara mea de ziua ei, ma uit in urma si vad drumuri lungi si dese la Severin, drumuri la finalul carora ma astepta el fericit sau prefacut ca vin aks. Ma uit in urma si vad zile frumoase la Bahna cand ma dadea in barca, sau cand imi dadea 30000 de haine p mine sa nu mai tremur, sa nu mai racesc, sa nu imi mai fie frig, “ca stii ca tu esti mai sensibila”. Stii k adunam ursuleti, nu? Stii ca nu avea voie sa ma doara maseaua, nu? Stii toate astea Bub? Dar tot tu stii kte nopti la rand nu a cantat decat o melodie pt mine, tot tu stii kte lacrimi mi-au secat ochii si u esti singura care stie de cate ori am vrut sa ma urc in tren si sa merg sa cer iertare pt o vina p care nu o purtam. Poate nu sunt mai fericita acum, poate nu voi mai fi la fel langa altcineva, dar acum knd vreau sa inchid toate usile si sa merg mai departe, de ce nu ma lasi, Bub? De ce tocmai tu? Iti amintesti ziua in care ti-am zis ca nu vreau sa merg acasa? Desi imi luasem liber tocmai ca sa fiu acolo la ultimul lui examen. Iti amintesti ca te-am sunat si ti-am zis ca ma inseala? Iti amintesti ca ma venit aks aeriana k ma luai in brate si imi spuneai ca toate trec? Trec Bubu, dar lasa urme si lasa urme adanci. Iti amintesti knd iti povesteam k vali mi-a aruncat CD cu “Iubirea mea” pe turela? Ca ti-am zis k a vrut sa il bata, iti amintesti knd iti povesteam k stateam ore intregi la ruine? Stiu k iti amintesti Bub, pentru ca am trait aman2 aceeasi poveste, am iubit aman2, am simtit aman2 aceeasi despartire si aceeasi impacare. Azi imi spui ca am renuntat la tot, facand un pas pe care ma incapatanez sa nu il regret, desi stiu k a fost gresit. Iarta-ma Bub ca nu am avut taria sa recunosc, ca mi-am pus iar orgoliul in fata sentimentelor. Nu ma intorc Bub, nu m-as intoarce niciodata, ink mai sterg lacrimi purtate de nu stiu unde de nu stiu ce amintiri. Ink mai tresar si ink imi spun k nu am gresit cu nimic. Dar am gresit Bub, am gresit ca am luptat mai mult decat trebuia si intocmai k in zorba grecul am grabit cu suflarea mea desprinderea aripilor acelui fluture. Am gresit Bub, incapatandu-ma sa vad un singur om, sa simt doar anumite lucruri, sa traiesc din amintiri. Am gresit!!! Am ajuns un robot, un om caruia ii mai bate inima doar pt prieteni, doar pt un frate, ma distantez de toti, ma apropii putin, creez iluzia k sunt bine si de fapt ma mint singura. Nu mai am putere, Bub, nu mai am vointa, nu mai are rost. Cearta-ma, blesteama-ma, uraste-ma, dar am vrut sa ma razbun, am vrut sa arat ca sunt in stare, ca mi se rupe, ca toate trec, ca toate lovesc. Nu plange, Bub, nu acum, niciodata. Si lacrimile au avut rostul lor, vremea lor, acum nu, Bub. Acum ramane doar ambitia si orgoliul, acum pentru prima oara in viata mea vreau eu sa ma ridic si sa arat ce pot. Eu care ziceam k nu am d c sa demonstrez nimanui nimic, cine ma intelege si ma iubeste sa imi ramana aproape si sa vada cum sunt. Acum nu, Bub! Acum imi vine sa urlu, dar imi stapanesc furia si ma apuc de orice lucru mecanic kre imi opreste gandirea. Si nu din cauza trecutului, ci din cauza prezentului. Daca am facut rau, din pacate nu mi-am facut numai mie, le-am facut si altora. Si ma imputinez in fiecare din greselile mele, si ma cert pentru felul in care zilnic imi fac probleme, si ma urasc pentru felul meu ciudat de a nu sti sa traiesc simplu. Lumea e fericita, Bub, daca nu ar fi fericita, ar lua drumul catre casa, dar e fericita, Bub. Tot ce cer e sa fiu si eu fericita. Ma lasi, Bub? Chiar daca gresesc, chiar daca sufar, chiar daca o sa plang iar p umerii tai, ma lasi sa incerc sa fiu fericita? Azi plangeai cu lacrimile pe care mi le doream eu sa le am, primul lucru la care te-ai gandit a fost el. Eu nu contez, Bub? Eu nu mai am voie la viata? Nu eu am gresit, Bub, si daca am gresit eu sau si eu, atunci ma aplec in fata celui care nu a gresit. Si daca ar exista un astfel de om, acela nu ar fi el. Sunt iar cuvinte stalmacite, iar scrisul meu dezordonat, iar furia si durerea aia. Si stiu, Bub, ca m-am grabit si stiu, Bub, ca trebuia sa ma gandesc de 2-3 sute de ori, dar as mai fi eu caprita ta daca nu as fi impulsiva? Iarta-ma, Bub, pt ca nu recunosc ca vreau sa plang, dar toate lacrimile mele au ramas inchise in palma unui om, un om care le-a facut fluturi, iar eu tocmai aripile acestor fluturi le-am frant, Bub, eu cu graba mea, cu orgoliul meu. iarta-ma, Bub….si nu plange. Nu acum! O sa plangem impreuna curand, pt ca orice minune dureaza 3 zile, iar cele 3 zile au trecut. Acum a trecut ultima zi, ultima lacrima, ultima frantura de vis. Poate s-au spulberat, poate le va uni vantul, poate ceva candva se va schimba, Bub, dar acum ….nu imi ramane nimic, nu mai am nimic…nici lacrimi, asa ca …te rog, nu plange, Bub…